When I saw mushroomhead
When I saw mushroomhead
When I saw mushroomhead

I was born and I was dead"

CAN - Mushroomhead

duminică, 17 octombrie 2010

Heini (V)

"Ati spus ca il cunosteti?! Sunteti prieteni cu familia Cristoforeanu?" intreba femeia de langa mine intimp ce eu ma chinui sa-mi strecor masina printre zecile de masini parcate haotic in praful de pe marginea drumului.
"Nu doamna, de fapt l-am intalnit cu cativa ani in urma ... sau asa cred, era un copil pe atunci!" 
"Da, stiu ca a mai fost in Romania. Familia Cristoforeanu sunt cei care il au in grija acum. Credeam ca ii cunoasteti." Diriginta ofteaza incercand sa se aseze comod si sa-si puna centura. "Heini nu e un baiat rau. A ajuns in clasa mea printr-un program de reintegrare a minorilor pe care guvernul german il desfasoara la noi. Am fost prevenita, ca e antisocial, violent, ca s-ar putea sa aibe accese de furie. Am inteles ca in Germania a dat foc unei benzinarii. M-am speriat la inceput dar m-am speriat degeaba. In tot timpul asta nu s-a intamplat nimic, chiar nimic. Dimpotriva, e un copil linistit. Nu are rezultate prea bune la invatatura dar isi da silinta. Are o gramada de carente. Stiti ca are aproape optsprezece ani. A fost si la reeducare ..."
"Stiu!" o intrerup "Dar ce-i cu iesirea asta? Ziceati ca a fost cuminte!"
"Asta e o cu totul alta problema. Nici nu stiu daca ar trebui sa va spun lucrurile astea." Lasa apoi ochi in pamant si isi plimba mina peste bordul masinii. "A fost un scandal monstu!"
"Spuneti-mi ce vreti dar nu uitati sa-mi aratati incotro sa o iau. Nu stiu unde mergem ..."
"Pe scurt, Heini s-a indragostit de o colega de clasa. Nu e nimic anormal in asta ... aproape toti au "prietena". Problema e ca s-a indragostit de Cristina D. Stiti care, nu ?!"
"Nu, adica ar trebui sa o stiu? De unde?"
"Tatal ei este domnul D., patronul grupuluil de firme D. ... Intelegeti?"
"Aaa! Da, stiu despre cine este vorba. L-am cunoscut personal cu o anumita ocazie. Un tip OK ..."
Franez brusc a treia oara si poseta terfelita a doamnei diriginta isi desarta continutul pe jos. Femeia isi desface centura si incearca sa stranga lucrurile de prin masina.
"Nu stiu, la sedintele cu parintii venea doar sotia ... o femeie linistita si politicoasa."
"Si, ce s-a intamplat?"
"Ce sa se intample, un scandal monstru! Cristina avea un prieten, de doi ani,  din clasa a sasea. Pe baiatul unui coleg, profesor de fizica. Toata cancelaria a barfit pana cand cineva a avut ideea monumentala sa ii spuna lui Heini sa o lase in pace pe Cristina. Ca nu-i de nasul lui. Ca taica-su e, vezi doamne, mare om. Ca fata are prieten ... Prostii! Spune-i asta unui copil si o sa-ti fuga in lume ... sau mai rau." Ofteaza din nou si isi aranjeaza ochelarii cu un deget.
Imi aminteste de profesoara mea de matematica din liceu: tinea tot timpul o creta in mana si isi ridica ochelarii cu degetul mic. De obicei isi atingea si varful nasului cu mana si se umplea cu creta. Era o femeie inalta si uscativa cu un nas proeminent, vesnic alb. Ii spuneam "Everest"!
"Asta e problema: nu mai citeste nimeni clasicii! Romeo si Julieta ...  Partea proasta e ca fata s-a plictisit destul de repede. Asa sunt copii la varsta asta, se aprind repede dar ii tine putin!"
"Toti am fost asa" incerc eu un cliseu.
"Lui Heini, in schimb, nimeni nu i-a putut scoate din cap ideea ca profesorii, colegii, ma rog ... scoala, l-a despartit de Cristina." 
"Si Cristina unde era in seara asta?"
"Nu stiu cum, cred ca avea spioni in cancelarie mama Cristinei, toata poveste asta a ajuns la urechile lor. Au participat la organizarea evenimentului, au dat bani, aranjamentele florale erau de la firma doamnei D. Dar in ultima zi mi-au spus ca s-a imbolnavit fetita si ca nu poate veni la banchet. Era cusuta cu ata alba toata povestea, mai ales ca Sergiu, baiatul colegului de fizica, din gelozie sau teribilism, a ajuns noaptea trecuta la judetean in coma alcoolica."
Femeia termina de strans continutul posetei de pe jos, isi pune din nou centura de siguranta si se aseaza confortabil pe scaunul masinii.
"Faceti giratoriul si o luati spre fabrica de bere."
Nu apuca sa termine propozitia si un dobitoc ma loveste chiar in dreptul portierei de care era sprijinita doamna diriginta. O bubuitura. Gust de pudra de talc in gura si miros de praf de pusca. Masina mea se opreste intr-o bordura si cel care m-a lovit se lipeste si el de bordura de beton.
Salvare, politie, buza sparta, declaratii, alcolemie ... doamna diriginta, cu toate ca nu e lovita (apucase sa isi puna centura cu cateva secunde inainte de impact) isi revine mai greu din soc si e transportata la spital ... Am avut noroc, individul care ne-a lovit era beat si confundase frana cu acceleratia. Plecase de pe loc. Nu a avut timp sa ia viteza.
Batrana profesoara, in timp ce-i fixau gatul cu un guler de plastic si o urcau pe targa ambulantei, imi sopteste adresa familiei Cristoforeanu:
"Vedeti ce face Heini! Sa nu se intample o tragedie ..."
Dupa aproape doua ore, aveam slabe sperante sa il mai gasesc pe Heini.
Prin cartierul de blocuri, prost iluminat, imi caut cu greu adresa cu ajutorul unei lanterne pe care o salvasem din bordul masinii.
Langa mica scara de la intrarea blocului, o dala veche si lustruita, din beton fusese martora probabil multor jocuri de copii, certuri domestice, saruturi de indragostiti, partide de table si sprituri intre vecini.
Il gasesc pe Heini cu capul in pamant si cu o tigara aproape stinsa intre degete, asezat pe placa neteda din beton, ca odinioara, in Viscri la intrarera in biserica, cei vinovati de conduita proasta.
Nu apuc sa-i spun nimic. Ma recunoaste dupa bombeul pantofilor. 
"Lasa-ma in pace! Mai am sase luni si o sa fiu major. Atuncio sa fac ce vreau."
"Am venit doar sa vad daca esti in regula!"
"Crezi ca nu te cunosc?" Heini se aprinde " Crezi ca am uitat de unde te cunosc?"
Se uita cu  ochii injectati in spotul lanternei si cu voce tremurata imi spune:
"Lasa-ma in pace! Cu totii sa ma lasati in pace! Vreau doar sa se termine totul si sa plec de aici!"
"Am venit sa vad daca esti OK. Am avut un mic accident cu masina ... de aia am ajuns asa de tarziu. Diriginta ta e la spital!"
"E de rau?"
"Nu cred ca e nimic grav, s-a speriat doar. Esti bine? Ce ai facut in timpul asta? Nu ai facut vre-o prostie? Nu ?!"
"Singura prostie pe care am facut-o este ca m-am nascut ... puteam sa ma strangulez cu cordonul ombilical direct in burta mamei. Daca stiam cum e aici ... nu ieseam niciodata de acolo!"
"Hai ca-ti fac eu cinste cu o Cola, daca vrei ... Si poate-mi povestesti."
"Cred ca am nevoie de o vodca dubla ca sa-ti spun tie ceva ... spionule! In spatele Spitalului Judetean e o "kneipe" non-stop."
"Da, si putem sa o vedem si pe doamna diriginta dimineata."
Zambeste si se ridica in picioare Ne indreptam impreuna spre birtul de cartier, locul unde se bea de necaz, de bucurie, de plictiseala. Locul unde se fac si se desfac aliante politice, prietenii, casnicii si slituri.
Avem o noapte lunga in fata noastra.

SFARSIT