Pe Marco Maldini l-au anuntat cu doar doua zile inainte ca va pleca in Romania. O delegatie in interes de serviciu pentru cel putin trei luni la Fortele Aeriene Regale ale Romaniei si, bineinteles, prima vizita pe care a primit-o in seara in care i s-a inmanat ordinul de serviciu a fost cea a unui individ maruntel imbracat in negru, care s-a recomandat ca fiind de la un serviciu guvernamental. “O fi OVRA*? Ei nu prea se ocupa cu asa ceva, mai degraba e de la SIM**” isi spuse Marco si-l pofti sa se aseze pe marginea patului.
“Imi pare rau ca trebuie sa discutam aici. In mod normal trebuia sa discutam la noi la sediu dar cum dumneavoastra ati fost delegat doar azi dimineata ...”
“Da! Il inlocuiesc pe inginerul Cazzani care a decedat duminica trecuta, dar probabil ca stiti asta.”
“Stiu, dar nu inteleg de ce te-au propus pe tine, esti doar un stagiar.”
“Nu ingineria ma recomanda pentru delegarea asta, se pare.” spuse Marco in timp ce-si impaturea cu grija scrisoarea pe care urma sa o trimita maine mamei sale si incerca sa o introduca intr-un plic care parea prea mic. “Am patru ani de experienta ca mecanic. Am muncit la SIAI*** in timpul studiilor. Facultatea mi-au platit-o tot ei. Si cunosc foarte bine motoarele Junkers!”
“Da, asta si faptul ca vorbesti bine germana.”
Agentul maruntel batu cu palma dreapta peste geanta de acte pe care o tinea in brate, ca si cum ar fi vrut sa zica: ”Stim noi prea bine, avem dosarul tau aici, nu incerca sa ma duci cu vorba!”
“Da mama e din Tirolul de sud, dar probabil ca stiti si asta.”
“Da, bineinteles." facu individul cu emfaza. "Eu ar fi trebuit sa ma ocup de pregatirea ta informativa. In mod normal as fi avut nevoie de mai multe sedinte cu tine, poate chiar de o saptamana-doua. Din pacate nu avem timpul necesar, poimaine dimineata pleci asa ca trebuie sa-mi semnezi niste hartii … de fapt sa citesti ceva si sa semnezi. Dar nici pentru citit nu avem timp. Trebuie doar sa le semnezi.”
Scose niste formulare tiparite, cu rubricile completate cu masina de scris: date personale, familie, orientare politica, pregatire profesionala, aptitudini, “Ma angajez …”, “Voi fi loial …”, “Pentru Patrie …”, "Secret de stat...", etc.
“Trebuie doar sa semnezi acolo unde iti vezi numele, asta e tot. O sa fi contactat la Bucuresti de catre cineva care iti va spune ce trebuie sa faci. Deocamdata nu trebuie decat sa-ti ti gura si sa semnezi.” Spuse agentul si ii intinse un stilou caruia ii desfacuse capacul si-l scutura usor spre covorul din mica incapere pe care Marco Maldini si-o inchiriase din ceea ce-i ramasese din leafa, dupa ce compania isi retinuse rata pentru creditul de studii pe care i-l acordasera in urma cu aproape patru ani.
“Inginerul Cazzani a semnat ?” intreba Marco Maldini in timp ce isi insira documentele pe micuta masa din incapere. Mana ii tremura facand colile de hartie sa-i falfaie usor in mana ca aripile unui fluture gigantic, prea mari, prea grele.
“Nu, el nu avea nevoie sa semneze asa ceva! Astea sunt pentru colaboratori, nu pentru agenti. Nu mai pune intrebari, te rog! Iti voi explica dupa aceea despre ce e vorba. Acum ma grabesc. Intelege situatia si semneaza. Nu are de ce sa-ti fie frica ... daca semnezi! Daca nu … ei bine atunci vei avea probleme!”
“Nu, el nu avea nevoie sa semneze asa ceva! Astea sunt pentru colaboratori, nu pentru agenti. Nu mai pune intrebari, te rog! Iti voi explica dupa aceea despre ce e vorba. Acum ma grabesc. Intelege situatia si semneaza. Nu are de ce sa-ti fie frica ... daca semnezi! Daca nu … ei bine atunci vei avea probleme!”
Marco ii lua stiloul din mana si semna in timp ce agentul maruntel ii spunea din cand in cand:” Si aici, si aici … asa, bine …” Apoi stranse hartiile si le indesa in servieta din piele neagra.
"Si scrisoarea!" Idividul intinse mana si ranji cu subanteles. "E pentru mama?" Marco incuvinta dand din cap. "Intelegi ca trebuie sa treaca pe la cenzura? Nu-i asa?"
"Stati sa scriu adresa!" ingaima Marco.
"Nu-i nevoie! Stai linistit, va ajunge. Drum bun!” apoi ii adresa salutul fascist si pleca fara sa se uite inapoi, fara sa inchida usa si fara sa-l lamureasca pe tanarul inginer despre ce era vorba in maldarul de hartii pe care tocmai le semnase.
"Si scrisoarea!" Idividul intinse mana si ranji cu subanteles. "E pentru mama?" Marco incuvinta dand din cap. "Intelegi ca trebuie sa treaca pe la cenzura? Nu-i asa?"
"Stati sa scriu adresa!" ingaima Marco.
"Nu-i nevoie! Stai linistit, va ajunge. Drum bun!” apoi ii adresa salutul fascist si pleca fara sa se uite inapoi, fara sa inchida usa si fara sa-l lamureasca pe tanarul inginer despre ce era vorba in maldarul de hartii pe care tocmai le semnase.
Marco Maldini de fapt stia exact ce se intamplase. Compania SIAI–Marchetti incerca sa-si pastreze bunul renume. Primele bimotoare echipate cu motoare franceze Gnome-Rhône (de fapt licenta romaneasca IAR K 14) se dovedira a fi prea slabe pentru a indeplini cu succes functia de bombardier si comanda noua a romanilor era pentru aparate echipate cu Junkers Jumo 211 Da un motor mult mai bun si cu 200 CP mai putenic. Dealtfel, glumeau angajatii fabricii, cum sa zboare cocosatul (il Gobbo****) cum mai era numit SM.79 daca avea doar doi pitici (gnomi) care sa-l traga in sus.
Initial echipat cu trei motoare Alfa Romeo, SM.79 s-a dovedit a fi un avion relativ usor, manevrabil si, in ciuda designului invechit, bazat pe structura de lemn cu panza, totusi atractiv atat pentru Regia Aeronautica, fortele aeriene italiene, cat si pentru clientii straini. In afara de puterea superioara, varianta cu trei motoare mai avea inca un avantaj, motorul central oferea si o protectie impotriva focului de la sol, pe cand la bimotoare, tot ceea ce statea intre pilot si aviatia antiaeriana inamica era o foaie subtire din aluminiu. Din cele o suta de aparate aflate in serviciul Aviatione Legionaria, un corp expeditionar trimis in sprijinul generalului Franco in razboiul civil din Spania, doar doua s-au pierdut. In urma succesului, au urmat comenzile din partea Regia Aeronautica dar si din partea Yugoslaviei si Romaniei. Totul mergea bine. SIAI-Marchetti construise si o varianta cu doua motoare, mult mai ieftina care s-a vandut bine. Asta pana cand Aviatia Regala a Romaniei a primit douazeci si patru de SM.79 cu cate doua motoare IAR K14 (sub licenta franceza), mult prea mici si prea putin fiabile pentru o aeronava cu pretentii. Guvernul de la Bucuresti a protestat si in consecinta SIAI-Marchetti a fost nevoita sa le ofere in compensatie romanilor, bineinteles la acelasi pret, opt bimotoare echipate cu motoarele germane. Se intrase in al doilea an de razboi si comenzile curgeau. Fabrica italiana, suprasolicitata, a onorat comanda romanilor in mai mult de un an si, la solicitarile repetate ale acestora dar si la insistentele germanilor, le-a vandut si licenta de fabricatie pentru SM.79. Romanii urmau sa le produca la IAR Brasov.
Initial echipat cu trei motoare Alfa Romeo, SM.79 s-a dovedit a fi un avion relativ usor, manevrabil si, in ciuda designului invechit, bazat pe structura de lemn cu panza, totusi atractiv atat pentru Regia Aeronautica, fortele aeriene italiene, cat si pentru clientii straini. In afara de puterea superioara, varianta cu trei motoare mai avea inca un avantaj, motorul central oferea si o protectie impotriva focului de la sol, pe cand la bimotoare, tot ceea ce statea intre pilot si aviatia antiaeriana inamica era o foaie subtire din aluminiu. Din cele o suta de aparate aflate in serviciul Aviatione Legionaria, un corp expeditionar trimis in sprijinul generalului Franco in razboiul civil din Spania, doar doua s-au pierdut. In urma succesului, au urmat comenzile din partea Regia Aeronautica dar si din partea Yugoslaviei si Romaniei. Totul mergea bine. SIAI-Marchetti construise si o varianta cu doua motoare, mult mai ieftina care s-a vandut bine. Asta pana cand Aviatia Regala a Romaniei a primit douazeci si patru de SM.79 cu cate doua motoare IAR K14 (sub licenta franceza), mult prea mici si prea putin fiabile pentru o aeronava cu pretentii. Guvernul de la Bucuresti a protestat si in consecinta SIAI-Marchetti a fost nevoita sa le ofere in compensatie romanilor, bineinteles la acelasi pret, opt bimotoare echipate cu motoarele germane. Se intrase in al doilea an de razboi si comenzile curgeau. Fabrica italiana, suprasolicitata, a onorat comanda romanilor in mai mult de un an si, la solicitarile repetate ale acestora dar si la insistentele germanilor, le-a vandut si licenta de fabricatie pentru SM.79. Romanii urmau sa le produca la IAR Brasov.
Inginerul Cazzani, un veteran al companiei SIAI, veteran al Partidului National Fascist, admirator inflacarat al Ducelui si bun prieten al lui Marchetti avu nefericita inspiratie sa moara duminica dimineata in timp ce se indrepta spre biserica. Compania avea la dispozitie doar trei zile sa-i gaseasca un inlocuitor si, la insistentele lui Alessandro Marchetti, fu propus tanarul inginer stagiar Maldini.
“Daca tot trimitem pe cineva nou, acesta trebuie macar sa inteleaga ceva din motorul nemtesc. Si mai e o problema, romanii au translatori de limba germana suficienti iar ofiterii, pilotii, mecanicii inteleg germana; in schimb pentru italiana nu prea au decat cativa profesori de scoala: Dante, Petrarca, nu suruburi, pistoane, rapoarte de compresie. Marco vorbeste bine germana!” Recomandarea principalului designer al companiei, Alessandro Marchetti fu suficienta pentru a-l recomanda pe Marco Maldini, in ciuda opozitiei serviciului secret al armatei.
Joi 14 august 1941, la ora cinci dimineata Marco Mancini pleca spre Bucuresti in burta unui Savoia-Marchetti SM.79 intr-o delegatie ce urma sa dureze trei luni. Nu banuia ca se va intoarce patruzeci de ani mai tarziu!
(va urma)
* OVRA - "Organizzazione per la Vigilanza e la Repressione dell'Antifascismo" serviciul secret italian fascist;
** SIM - "Servizio Informazioni Militare" serviciul de informatii al armatei italiene;
*** SIAI - "Società Idrovolanti Alta Italia" Societatea de Hidroavioane Italia de Nord, numita SIAI-Marchetti dupa ce constructorul de aeronave Alessandro Marchetti devine directorul ei executiv;
**** "il Gobbo" - denumire populara data bombardierului Savoia-Marchetti SM.79 Sparviero: "Gobbo Maledetto" - cocosatul blestemat - datorita cocoasei distincte din fuselaj;
