Eu stiu cum se pot castiga urmatoarele alegeri in Romania!

Stop! Stop! Nu dati navala, de azi inainte nu mai raspund la usa si mi-am schimbat deja numarul de telefon mobil. Nu ma cautati pentru solutia magica! Eu stiu cum se pot castiga urmatoarele alegeri in Romania, asta e clar, si va voi lamuri acum si aici, dar s-ar putea ca solutia asta sa nu va fie pe plac. De fapt, daca sunteti reprezentantii staff-ului electoral al vreunui partid politic sau al unui viitor prezidentiabil, atunci am o veste proasta: solutia mea nu se aplica in cazul dumneavoastra. De aceea am sa o dezvalui aici! Altfel v-o vindeam pe bani grei. Ar fi meritat o gramada de bani. De fapt ar fi meritat oricat, pentru ca voi ati fi putut sa furati oricat, daca ati fi ajuns la putere.

Solutia este destul de simpla, si ea implica inscrierea in cursa electorala a unui nou partid. Un partid aparte, un partid fara ideologie, fara platforma-program, fara sedii, fara conducere si cu atati membri cat sa poata propuna cate un candidat in fiecare colegiu din Romania.

Doar doua conditii trebuiesc neaparat indeplinite: candidatii trebuie sa fie alesi pe spranceana si denumirea partidului trebuie sa fie cea pe care v-o voi dezvalui eu mai jos.

Mai intai, candidatii. Pentru ca acest partid nu are ideologie si nici program, nu are sens sa aibe mai multi membri decat candidati. Acesti candidati vor fi votati de imensa majoritate a electoratului fara a fi nevoie de alti membri ca sa contribuie la activitatea partidului. De fapt partidul nu va avea nici o alta activitate, niciodata. Scopul unic al acestui partidului este sa castige alegerile. Cum?! Va suna cunoscut: un partid fara ideologie, fara program si cu un singur scop: sa castige alegerile! Ati vazut asta prin Parlamentul Romaniei in ultimii douazecisidoi de ani?! Da, aveti dreptate … De aceea prima optiune pentru candidatii acestui partid ar fi mortii. Da, ati auzit bine, oameni morti! Mortii au marele avantaj ca sunt obedienti, si anume fac ceea ce trebuie, adica nimic! Veti spune ca e imposibil, ca legea nu va permite asa ceva. Eu cred ca daca mortii au dreptul sa aleaga (am vazut destui pe lista de alegatori din sectia unde votez eu), atunci ar trebui sa aibe si dreptul sa fie alesi. Faceti rost de listele de alegatori de la ultimele alegeri, cautati persoanele decedate si inscrieti-le in partid. Mortii sunt utili. Pot vota din nou si anul acesta. Nu-si va bate nimeni capul sa-i stearga de pe lista!

In al doilea rand, denumirea. Ei bine aici este cheia intregii operatiuni! Trebuie castigate alegerile, deci este imperios necesar sa ma ascultati cu atentie! Veti avea grija ca acest partid sa fie ultimul partid inregistrat la Comisia Electorala Centrala, si in consecinta, conform legii, va fi ultimul inscris pe buletinele de vot. Iar denumirea lui va fi: “Niciunul Din Cei De Mai Sus” … cu majuscule ca asa zice legea. Daca prevederea Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic din 2005 care permite forma “NICIUNUL” nu va place, atunci puteti folosi si varianta clasica: “NICI UNUL”. Adica, nu ii vom trimite pe cei de mai sus in parlament, pe niciunul, nici macar pe unul!!!

Cum functioneaza solutia mea? Simplu! Imaginati-va un alegator, in cabina de vot, parcurgand lista de pe buletinul de vot cu stampila in mana, dialogand cu propria-i constiinta civica:

“Astia sunt hoti, nu-i pot vota. Astialalti sunt incompetenti, nu. Astia sunt nebuni de legat, n-am sa-i votez. Urmatorii sunt un partid fantoma, nu votez asa ceva. Astia nu. Nici astialalti. Nu. Nu. Nu. Ia te uita: NICIUNUL DIN CEI DE MAI SUS! Sigur ca da!”

VOTAT!

Otto sau Stefan?

De cand sunt stapanul unui mic patruped, pe nume Otto, pe care-l plimb in fiecare zi prin cartier, m-am imprietenit cu toate batranicile din zona care-si alina batranetea si singuratatea cu cate un catel. Si de la “Vai ce dragut e!”, “E baietel sau fetita?”, “Cate luni are?” pana la mercurialul complet al pietei Iozefin, prenumele postasului care vesnic intarzie cu pensia si ultimul tratament naturist pentru osteoporoza, este doar un pas.

De aceea azi dimineata, cand ma intorceam din plimbarea obisnuita, nu mica mi-a fost surprinderea cand am fost interpelat de doamna S., o romanca maritata cu un evreu, si de doamna H. o unguroaica, vaduva unui ofiter basarabean, cu acest subiect:

“Ce credeti domnu’ Motisan, de ce le trebuie romanilor un strain pentru care sa iasa in strada?”

Probabil ca nedumerirea mea a fost atat de evidenta incat doamna S. s-a simtit obligata sa o completeze pe prietena ei:

“Ce vrea sa spuna Marika este: de ce oamenii au iesit acum in strada pentru un arab, si la revolutie au iesit pentru un ungur?!”

Recunosc ca, dupa ce am urmarit la inceput fenomenul, violenta si distrugerile din ultimele zile m-au ingretosat intratat incat mi-am scos subiectul din cap, si intrebarea vecinelor mele m-a gasit complet nepregatit.

Am ingaimat ceva de genul ca nu ar fi decat o coincidenta si ca oamenii in ziua de azi sunt atat de nemultumiti incat ar fi iesit in strada si pentru un patagonez schiop!

“Nu-i asa domnu’ Motisan!” spuse doamna S. lasandu-se cu toata greutatea in fata pe bastonul pe care se sprijinea cu ambele maini, ca atunci cand spune un mare adevar si vrea sa imprime cuvintelor intreaga greutate, deloc neglijabila, a propriului corp.

“Romanii nu au incredere in romani! Daca pe doctorul Arafat il chema de pilda Ionescu sau Popescu, nu era nimeni in strada. Si pe pastorul Tokes la fel, daca il chema popa Tanda, nu venea nimeni la Revolutie! Asa suntem noi romanii, suntem suspicios, banuitori cu ai nostrii.”

“De aia a mers tara bine in timpul regelui. Aveau romanii incredere in el ca era neamt!” o completeaza doamna Marika H. tragand de lesa lui Kuki.

Le spun doamnelor ca se poate sa aibe dreptate dar ca nu sunt ele primele care au inteles lucrul asta. In timpul crizei politice de dupa ultimele alegeri parlamentare, pe primarul neamt al Sibiului s-a gasit opozitia sa-l propuna pe post de solutie politica usor de digerat de catre intregul electorat.

“Mai bine de-l puneau pe Johannis prim ministru. Nu stiu de ce nu i-o fi venit lui Basescu ideea asta. I-au luat-o ceilalti inainte.” Spuse doamna Marika clatinand din cap.

“Dupa un neamt te duci pana in panzele albe. Poti avea incredere in el.”

In zadar incerc sa afirm ca romanii ar merge pana in panzele albe si dupa un roman. Ca deocamdata clasa politica romaneasca nu are un roman credibil de oferit alegatorilor. Ca, roman sau strain, dupa omul potrivit se poate duce o natiune intreaga. Doamna S. mi-o reteaza scurt:

“Nu-i asa! Nici dumneavoastra nu sunteti altfel domnu’ Motisan. De ce nu-l cheama pe Otto, Grivei sau Azorel? Pentru Otto iesiti si dumneavoastra in fiecare zi in strada, nu-i asa?”

Ma retrag cu coada intre picioare. Doar eu. Otto, tizul imparatului german Otto Cel Mare, paseste tantos langa mine, cu coada in vant. Nici nu banuieste cat de aproape a fost sa-l cheme Stefan!