588

Conform principiului unicitatii Romaniei si a romanilor, alesii nostri au reusit intotdeauna sa ne ofere solutii originale pentru probleme politice fundamentale ale societatii romanesti. Iata ca dupa cum suntem o republica nici parlamentara, nici prezidentiala, avem un legislativ ales odata la patru ani si un presedinte ales din cinci in cinci ani iar legea electorala ... ei bine, avem o lege si proportionala, si uninominala. Asa ca in urma alegerilor de duminica, nu avem nici 300, cum ar fi dorit repondentii la referendumul din 2007 (ultimul referendum valid din Romania), nici 471 cati am avut in ultima legislatura, ci vom avea 588 de parlamentari.

Adica, in urma inchiderii colegiilor de catre candidatii USL si prin redistribuirea voturilor ramase, agoritmul de calcul ne ofera nici mai mult nici mai putin de 588 de senatori si deputati.” Puteau fi  peste 900!” imi spune un coleg mai abil in aritmeticile electorale, asa ca putem fi multumiti ca am scapat doar cu atat.

Sunt convis ca nimeni nu a facut simulari serioase inainte de a propune parlamentului actuala lege electorala, pentru ca ar fi remarcat macar faptul ca sala de plen nu are decat 500 de locuri. Un parlament cu peste 900 de locuri ar fi impus ca fiecare parlametar fara fotoliu, sa fi venit eventual cu un scaunel pliant, de genul scaunului de pescuit sau de gradina. Si daca tot trebuia sa-si faca un rucsac ca sa vina la parlament, putea veni si cu niste sandvisuri pentru ca nu cred ca bufetul institutiei ar fi pregatit pentru asa un aflux de musterii.

In afara de aspectul pur tehnic, nu cred ca exista un partid politic in Romania capabil sa gestioneze un grup parlamentar format, la limita superioara, din cateva sute de alesi. Nu cred in abilitatea unei formatiuni politice romanesti in a comunica, conduce si controla un astfel de grup parlamentar.

Cand vom scapa oare de mania unicitatii si singularitatii Romaniei si a romanilor? Probabil ca aberatiile manualelor de istorie cu care am fost indopati pe bancile scolii, ne-au intrat in cap, iar noi, ca natiune, credem intradevar ca suntem „altfel”.

 Si atunci, am adoptat o constitutie, vorba minunatului nostru povestitor, „nici calare, nici pe jos” si avem o lege electorala „nici imbracata, nici dezbracata”.

Din pacate si mersul nostru istoric, ca tara, a fost si se pare ca va fi in continuare „nici pe drum, nici pe langa drum” !