De la Timisoara la Istanbul ajungi in cateva ore cu TAROM-ul. O cursa te duce dimineata devreme de la Timisoara la Bucuresti si imediat ai legatura spre Istanbul. Doua curse pe distante aproape egale, cu aeronave identice: doua zboruri trase la xerox.
Insotitoarea de bord, cu voce protocolara, la plecarea din Timisoara, iti ureaza bun venit "... in numele domnisoarei comandant Adina N., secundului Remus M. si al intregului personal de bord ...". Foarte frumos! Oamenii sunt politicosi, se prezinta, iti ureaza un zbor placut si te lasa cu viziunea aeronavei "Aurel Vlaicu" pilotata de o tanara amazoana, frumoasa, energica si mai tanara decat cei 30 de ani la care temerarul pionier al aerului si-a pierdut viata.
Nimic neobisnuit pana aici, mai ales ca domnisoara comandant ne-a lasat atat de lin pe pista din Otopeni incat colegul meu de scaun nici nu s-a trezit.
Cand urci in cursa de Istanbul insa, iti amintesti brusc in ce tara esti ...
Esti intampinat de aceeasi voce protocolara care iti ureaza bun venit " ... in numele comandantului D. si al echipajului sau ... ". Adica fara a fi domn sau "domnisor" fara a avea prenume si poate chiar nici copilot, comandantul D. ne va duce in siguranta, cu bine, la destinatie. Nimic altceva nu mai conteaza! Doar D. este barbat!
Bineinteles ca domnisoara comandant Adina trebuia ajutata de o mana ferma, barbateasca! Stewardesa insa a avut grija sa ne linisteasca: dupa ce ne-a anuntat ca piloteaza o femeie, pe deasupra nemaritata, ne-a spus sa stam linistiti: in dreapta ei vegheaza un barbat. Mana lui ferma va sta pe mansa (pardon) domnisoarei comandant in situatia neprevazuta in care aceasta ar avea un moment de slabiciune inexplicabila (... e doar femeie ... "inima zburdalnica, ochi alunecosi").
Altfel, comandantul D. care oricum nu are statut marital, prenume si probabil nici copilot (l-a lasat pe semne acasa, ce rost ar mai avea sa-l care si pe el la Stambul !?), este asigurarea "confortului si sigurantei" noastre. Nici nu a trebuit sa mai vorbeasca pasagerilor la aterizare. Un fel de Chuck Norris al aerului ...
Adina, cum dracu ai obtinut slujba asta intr-o companie in care imi imaginez personalul de zbor tragand paiul cel scurt ca sa zboare cu tine si copilotul ales dintr-un fel de batalion disciplinar (i s-au redus cincisprezece zile din pedeapsa pentru ca a zburat cu tine o tura ?!).
Dupa doua zile m-am intors acasa .... cu aceeasi companie! Nu stiu cum am scapat cu viata ...
http://www.tarom.ro/
Insotitoarea de bord, cu voce protocolara, la plecarea din Timisoara, iti ureaza bun venit "... in numele domnisoarei comandant Adina N., secundului Remus M. si al intregului personal de bord ...". Foarte frumos! Oamenii sunt politicosi, se prezinta, iti ureaza un zbor placut si te lasa cu viziunea aeronavei "Aurel Vlaicu" pilotata de o tanara amazoana, frumoasa, energica si mai tanara decat cei 30 de ani la care temerarul pionier al aerului si-a pierdut viata.
Nimic neobisnuit pana aici, mai ales ca domnisoara comandant ne-a lasat atat de lin pe pista din Otopeni incat colegul meu de scaun nici nu s-a trezit.
Cand urci in cursa de Istanbul insa, iti amintesti brusc in ce tara esti ...
Esti intampinat de aceeasi voce protocolara care iti ureaza bun venit " ... in numele comandantului D. si al echipajului sau ... ". Adica fara a fi domn sau "domnisor" fara a avea prenume si poate chiar nici copilot, comandantul D. ne va duce in siguranta, cu bine, la destinatie. Nimic altceva nu mai conteaza! Doar D. este barbat!
Bineinteles ca domnisoara comandant Adina trebuia ajutata de o mana ferma, barbateasca! Stewardesa insa a avut grija sa ne linisteasca: dupa ce ne-a anuntat ca piloteaza o femeie, pe deasupra nemaritata, ne-a spus sa stam linistiti: in dreapta ei vegheaza un barbat. Mana lui ferma va sta pe mansa (pardon) domnisoarei comandant in situatia neprevazuta in care aceasta ar avea un moment de slabiciune inexplicabila (... e doar femeie ... "inima zburdalnica, ochi alunecosi").
Altfel, comandantul D. care oricum nu are statut marital, prenume si probabil nici copilot (l-a lasat pe semne acasa, ce rost ar mai avea sa-l care si pe el la Stambul !?), este asigurarea "confortului si sigurantei" noastre. Nici nu a trebuit sa mai vorbeasca pasagerilor la aterizare. Un fel de Chuck Norris al aerului ...
Adina, cum dracu ai obtinut slujba asta intr-o companie in care imi imaginez personalul de zbor tragand paiul cel scurt ca sa zboare cu tine si copilotul ales dintr-un fel de batalion disciplinar (i s-au redus cincisprezece zile din pedeapsa pentru ca a zburat cu tine o tura ?!).
Dupa doua zile m-am intors acasa .... cu aceeasi companie! Nu stiu cum am scapat cu viata ...
http://www.tarom.ro/
