De cand sunt stapanul unui mic patruped, pe nume Otto, pe care-l plimb in fiecare zi prin cartier, m-am imprietenit cu toate batranicile din zona care-si alina batranetea si singuratatea cu cate un catel. Si de la “Vai ce dragut e!”, “E baietel sau fetita?”, “Cate luni are?” pana la mercurialul complet al pietei Iozefin, prenumele postasului care vesnic intarzie cu pensia si ultimul tratament naturist pentru osteoporoza, este doar un pas.
De aceea azi dimineata, cand ma intorceam din plimbarea obisnuita, nu mica mi-a fost surprinderea cand am fost interpelat de doamna S., o romanca maritata cu un evreu, si de doamna H. o unguroaica, vaduva unui ofiter basarabean, cu acest subiect:
“Ce credeti domnu’ Motisan, de ce le trebuie romanilor un strain pentru care sa iasa in strada?”
Probabil ca nedumerirea mea a fost atat de evidenta incat doamna S. s-a simtit obligata sa o completeze pe prietena ei:
“Ce vrea sa spuna Marika este: de ce oamenii au iesit acum in strada pentru un arab, si la revolutie au iesit pentru un ungur?!”
Recunosc ca, dupa ce am urmarit la inceput fenomenul, violenta si distrugerile din ultimele zile m-au ingretosat intratat incat mi-am scos subiectul din cap, si intrebarea vecinelor mele m-a gasit complet nepregatit.
Am ingaimat ceva de genul ca nu ar fi decat o coincidenta si ca oamenii in ziua de azi sunt atat de nemultumiti incat ar fi iesit in strada si pentru un patagonez schiop!
“Nu-i asa domnu’ Motisan!” spuse doamna S. lasandu-se cu toata greutatea in fata pe bastonul pe care se sprijinea cu ambele maini, ca atunci cand spune un mare adevar si vrea sa imprime cuvintelor intreaga greutate, deloc neglijabila, a propriului corp.
“Romanii nu au incredere in romani! Daca pe doctorul Arafat il chema de pilda Ionescu sau Popescu, nu era nimeni in strada. Si pe pastorul Tokes la fel, daca il chema popa Tanda, nu venea nimeni la Revolutie! Asa suntem noi romanii, suntem suspicios, banuitori cu ai nostrii.”
“De aia a mers tara bine in timpul regelui. Aveau romanii incredere in el ca era neamt!” o completeaza doamna Marika H. tragand de lesa lui Kuki.
Le spun doamnelor ca se poate sa aibe dreptate dar ca nu sunt ele primele care au inteles lucrul asta. In timpul crizei politice de dupa ultimele alegeri parlamentare, pe primarul neamt al Sibiului s-a gasit opozitia sa-l propuna pe post de solutie politica usor de digerat de catre intregul electorat.
“Mai bine de-l puneau pe Johannis prim ministru. Nu stiu de ce nu i-o fi venit lui Basescu ideea asta. I-au luat-o ceilalti inainte.” Spuse doamna Marika clatinand din cap.
“Dupa un neamt te duci pana in panzele albe. Poti avea incredere in el.”
In zadar incerc sa afirm ca romanii ar merge pana in panzele albe si dupa un roman. Ca deocamdata clasa politica romaneasca nu are un roman credibil de oferit alegatorilor. Ca, roman sau strain, dupa omul potrivit se poate duce o natiune intreaga. Doamna S. mi-o reteaza scurt:
“Nu-i asa! Nici dumneavoastra nu sunteti altfel domnu’ Motisan. De ce nu-l cheama pe Otto, Grivei sau Azorel? Pentru Otto iesiti si dumneavoastra in fiecare zi in strada, nu-i asa?”
Ma retrag cu coada intre picioare. Doar eu. Otto, tizul imparatului german Otto Cel Mare, paseste tantos langa mine, cu coada in vant. Nici nu banuieste cat de aproape a fost sa-l cheme Stefan!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu