When I saw mushroomhead
When I saw mushroomhead
When I saw mushroomhead

I was born and I was dead"

CAN - Mushroomhead

marți, 25 septembrie 2012

Doar despre bere


Pentru ca am petrecut cateva zile in Bavaria si Austria delectandu-mi papilele cu cateva din cele mai bune beri din lume, m-am decis sa va fac intrucatva partasi la placuta mea experienta. Tehnologia moderna imi permite sa transmit doar informatii scrise si audiovizuale, pentru cele gustative-olfactive va trebui sa va deplasati singuri de aceea voi incerca sa reconstitui drumul meu prin berarii, sub forma unui mic ghid de calatorie.

Inainte de a porni la drum, as vrea insa sa reflectez la o informatie cu care am fost lovit chiar in prima seara de unul din posturile TV germane, in timp ce ma delectam cu un Erdinger: guvernul de la Berlin a estimat costurile aducerii landurilor ce compun fostul DDR la nivelul vestului, in ceea ce priveste in primul rand infrastructura, la peste 1000 de miliarde de euro! O mie de miliarde?! Dupa ce s-au investit inca odata pe atat in ultimii douazeci si doi de ani? Dupa ce orase ca Dresda sau Leipzig au trecut printr-un masiv proces de reconstructie, centru mediaval al Erfurt-ului  a fost restaurat cu o minutiozitate demna de Capela Sixtina iar Berlinul singur a inghitit cateva zeci e miliarde doar pentru a recapata un aer de metropola unitara dupa aproape jumatate de secol de zid interior. Asadar dupa sute de miliarde investite in sosele, fabrici, institutii publice, s.a.m.d. mai este nevoie de inca o mie … o mie de miliarde … Suma este mult prea mare, spun reprezentantii din Bundestag, si  dealtfel exista si alte zone din Germania ce ar avea nevoie de investitii masive. In conditiile crizei datoriilor, este foarte probabil ca aceste investitii sa nu se mai concretizeze in urmatoarea perioada, spunea postul TV.

Singura intrebare pe care mi-o pun este: "Daca fosta Germanie Democrata are nevoie de atatia bani, dupa atatia ani si atatia si atatia bani, in conditiile in care era una din cele mai dezvoltate tari din blocul estic, oare de cati bani ar fi nevoie pentru sacul romanesc, fara fund, sau foarte prost peticit? De cati bani ar avea Romania pentru a se apropia macar de standardele Germaniei?"

Bineinteles ca intrebarea e stupida, pentru ca ecartul enorm dintre “aici” si “acolo” nu poate fi depasit dar explicatia se afla, in mod poate paradoxal, in bere!

Bautura cea mai raspandita din lume, dupa apa, berea este pomenita in scrierile sumerienilor si egiptenilor, existand dovezi arheologice ca s-a produs chiar si in urma cu 5500 de ani. Modul in care o civilizatie s-a raportat la bere, poate constitui un bun indicator al fortei acelei civilizatii, acolo unde a aparut o adevarata cltura a berii, nu te poti astepta decat la bunastare. Pentru comparatie, as zice ca un vin bun se poate naste pe dealurile insorite ale unui pamant dealtfel neroditor dintr-o tara saraca. O palinca buna se face la umbra unui prun roditor dar nu neaparat la umbra zidurilor unei cetati importante.

 In schimb, nu cunosc nicio bere buna care sa se fi nascut departe de civilizatie si de traditie. Berea, in ultimul secol, a devenit o bautura extrem de raspandita  de cele mai multe ori foarte ieftina si deci foarte populara, Berea insa, in forma ei rafinata si evoluata, este bautura care s-a nascut intre zidurile manastirilor, a berariilor orasenesti, tehnologia actuala a diferitelor sortimente de bere fiind rezultatul sutelor ani de traditie si pricepere.

Pentru exemplificare sa ilustram cu o bere de grau filtrata, rezultat al traditiei berilor de grau bavareze dar si al gustului publicului larg pentru berile filtrate, usoare: Weihenstephaner Kristall Weissbier.


 

Pe asta am baut-o inainte de plecare, asa ca imi va sluji doar ca sustinere a ideilor de mai sus, beraria Weihenstephan (acum parte a districtului Freising din Bavaria) isi revendica titlul de cea mai veche berarie din lume, anul 1040 fiind anul in care s-a emis o licenta de catre primaria orasului Freising pentru manastirea benedictina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu