Doar despre bere
Pentru ca am petrecut cateva zile
in Bavaria si Austria delectandu-mi papilele cu cateva din cele mai bune beri
din lume, m-am decis sa va fac intrucatva partasi la placuta mea experienta.
Tehnologia moderna imi permite sa transmit doar informatii scrise si
audiovizuale, pentru cele gustative-olfactive va trebui sa va deplasati singuri
de aceea voi incerca sa reconstitui drumul meu prin berarii, sub forma unui mic
ghid de calatorie.
Inainte de a porni la drum, as
vrea insa sa reflectez la o informatie cu care am fost lovit chiar in prima
seara de unul din posturile TV germane, in timp ce ma delectam cu un Erdinger:
guvernul de la Berlin a estimat costurile aducerii landurilor ce compun fostul
DDR la nivelul vestului, in ceea ce priveste in primul rand infrastructura, la
peste 1000 de miliarde de euro! O mie de miliarde?! Dupa ce s-au investit inca
odata pe atat in ultimii douazeci si doi de ani? Dupa ce orase ca Dresda sau
Leipzig au trecut printr-un masiv proces de reconstructie, centru mediaval al
Erfurt-ului a fost restaurat cu o
minutiozitate demna de Capela Sixtina iar Berlinul singur a inghitit cateva
zeci e miliarde doar pentru a recapata un aer de metropola unitara dupa aproape
jumatate de secol de zid interior. Asadar dupa sute de miliarde investite in
sosele, fabrici, institutii publice, s.a.m.d. mai este nevoie de inca o mie … o
mie de miliarde … Suma este mult prea mare, spun reprezentantii din Bundestag,
si dealtfel exista si alte zone din
Germania ce ar avea nevoie de investitii masive. In conditiile crizei
datoriilor, este foarte probabil ca aceste investitii sa nu se mai concretizeze
in urmatoarea perioada, spunea postul TV.
Singura intrebare pe care mi-o
pun este: "Daca fosta Germanie Democrata are nevoie de atatia bani, dupa atatia
ani si atatia si atatia bani, in conditiile in care era una din cele mai
dezvoltate tari din blocul estic, oare de cati bani ar fi nevoie pentru sacul
romanesc, fara fund, sau foarte prost peticit? De cati bani ar avea Romania
pentru a se apropia macar de standardele Germaniei?"
Bineinteles ca intrebarea e
stupida, pentru ca ecartul enorm dintre “aici” si “acolo” nu poate fi depasit
dar explicatia se afla, in mod poate paradoxal, in bere!
Bautura cea mai raspandita din
lume, dupa apa, berea este pomenita in scrierile sumerienilor si egiptenilor,
existand dovezi arheologice ca s-a produs chiar si in urma cu 5500 de ani.
Modul in care o civilizatie s-a raportat la bere, poate constitui un bun
indicator al fortei acelei civilizatii, acolo unde a aparut o adevarata cltura
a berii, nu te poti astepta decat la bunastare. Pentru comparatie, as zice ca
un vin bun se poate naste pe dealurile insorite ale unui pamant dealtfel
neroditor dintr-o tara saraca. O palinca buna se face la umbra unui prun
roditor dar nu neaparat la umbra zidurilor unei cetati importante.
In schimb, nu cunosc nicio bere buna care sa
se fi nascut departe de civilizatie si de traditie. Berea, in ultimul secol, a
devenit o bautura extrem de raspandita
de cele mai multe ori foarte ieftina si deci foarte populara, Berea
insa, in forma ei rafinata si evoluata, este bautura care s-a nascut intre
zidurile manastirilor, a berariilor orasenesti, tehnologia actuala a
diferitelor sortimente de bere fiind rezultatul sutelor ani de traditie si
pricepere.
Pentru exemplificare sa ilustram
cu o bere de grau filtrata, rezultat al traditiei berilor de grau bavareze dar
si al gustului publicului larg pentru berile filtrate, usoare: Weihenstephaner
Kristall Weissbier.
Pe asta am baut-o inainte de
plecare, asa ca imi va sluji doar ca sustinere a ideilor de mai sus, beraria
Weihenstephan (acum parte a districtului Freising din Bavaria) isi revendica
titlul de cea mai veche berarie din lume, anul 1040 fiind anul in care s-a emis
o licenta de catre primaria orasului Freising pentru manastirea benedictina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu