Heini (II)

Ma uit la baiatul ce se urcase in dreapta mea in masina si incerc sa-l analizez rapid.

Scund, slab, cu o privire incruntata, usor dezorientat, cu un aer speriat dar, paradoxal, foarte tensionat si oarecum agresiv. Agresiv intr-un mod in care nu l-as putea descrie decat prin imaginea unui pui de vulpe pe care-l vazusem cu cateva zile inainte la gradina zoologica din Cluj: dragalas ca un catel roscovan si cu urechiuse lungi si ciudate, cu un botic simpatic dar plin de sangele unui sobolan pe care mama lui, o vulpe batrana si naparlita rau, il prinsese cand incerca sa se furiseze pe langa ea.

Heini al meu, in loc sa imi prezinte un botic insangerat ca puiul de vulpe, imi arunca o privire de cartofor,  ca atunci cand "fraieru'" s-a asezat la masa de joc si urmeaza sa fie jumulit cu cele mai murdare trucuri ale artei.

"Ma duci si pe mine la Rupea?" imi spune intr-o germana care nu era din partile Sibiului.

"Da, te duc! Dar tu de unde esti ... si ce cauti aici"

"Sunt in tabara in Dacia. Am nevoie de internet. Trebuie sa vorbesc cu prietena mea."
"Ce fel de tabara!"
"Tabara sociala! Face parte din programul de reeducare. Sunt infractor!" rade. "Sa nu-ti fie frica, nu fac nimanui nici un rau!"
"Si vrei la un internet cafe!"
"Da. Ca sa vorbesc prietena mea."

"In Germania?"

"Da ... Hamburg! Ai auzit de Hamburg ... nu?"

Dupa cateva minute, atmosfera se detensioneaza ... Auzisem de Hamburger SV, de port, de Reeperbahn. Pe masura ce vorbesc cu el calm, si ma prefac interesat de povestea lui, Heini devine comunicativ, imi spune povestea.
"Ha! Reeperbahn, acolo se faceau pe vremuri franghii pentru port.* Acum se fac franghii ca sa te poti spanzura cu ele!"
A inceput sa povesteasca.  Povestea lui e povestea unui copil scapat cu fuga dintr-o casa de alcoolici violenti. Povestea strazilor din suburbia orasului port si a hotilor de magazine care aveau nevoie de un pusti care sa stea de sase pana isi incarcau microbuzul cu marfa furata. Povestea unui centru de reeducare din Lubeck in care a invatat jocuri de noroc si sexul cu alti baieti "Dar nu sunt "schwul"! S-o vezi pe iubita mea ... e foarte tare!".
E povestea unui copil care, incercand sa atraga atentia asupra problemei tatalui sau, angajat intr-o benzinarie din oras, a stropit masinile din pompa cu benzina si, pana sa poata interveni cineva, a aruncat niste chibrituri "Din acelea groase de barbeque, care nu se sting!" in balta de combustibil. A aruncat in aer toata sandramaua. Din fericire nu au fost victime. Iarasi centru de reeducare, iarasi baieti mai mari si apoi tabara de reeducare din Romania.

Ma apropii de Rupea, de fapt drumul national ocoleste satul si trebuie sa il intreb pe Heini unde vrea sa-l duc.

"Brasov! Nu-i asa ca acolo mergi?" imi spune zambind larg.

Protestez dar vad ca nu are de gand sa coboare din masina, si plec mai departe.

"Ai mai fost in Brasov?" intreb.

"Da, si in Sibiu! Dar imi place mai mult Brasovul! E mai mare."

"Pai si cei de la centru' din Dacia, ce-o sa spuna?"

"Daca ma intorc intr-o zi doua, nu-mi spune nimeni nimic. La Sibiu insa am stat trei zile. Nu vrei sa sti ce-am auzit de la Holger cand m-am intors ..."

"Cine e Holger?"

"Instructorul meu, pedagog ... nu stiu cum ii ziceti voi. Eu ii pot spune doar prost!"

"De ce?"

"Ca asa e! Holger e un bleg. Si cam prost. Dar e baiat bun ... Doarme mult."

Soseaua e in reparatie. Ma opresc la unul din semafoarele de pe traseu si de masina se apropie usor o haita de jigodii slabanoage si murdare dar prietenoase. Cu limbile scoase de la caldura, dand din coada, adulmecau masina.

"Verfluchte Seeratten!" (sobolani de mare nenorociti) sare Heini la ei si ii goneste.

"Pareau simpatici!" zic, " Ce ai cu ei!?"

"Nu e cazul ... o sa vezi! Daca va trebui sa-ti imparti mancarea cu ei, s-ar putea sa nu-ti mai para simpatici!"

Nu inteleg de ce am acceptat sa-l iau pe acest pusti maturizat inainte de vreme spre Brasov, poate doar curiozitatea nemarginita ... Poate ca a reusit sa ma convinga de faptul ca e ok, ca e perfect in stare sa plece unde vrea si sa se intoarca atunci cand trebuie, fara ajutorul nimanui.

"Ce faceti voi acolo, in tabara?"

"Reeducare! Adica nimic. M-au trimis aici la reeducare, n-ai inteles? Nu e cine stie ce, dar e in regula. Cel mai rau e ca nu putem bea si ca nu pot sa vorbesc la telefon cu prietena mea si nici cu mama. Mama ma mai suna dar nu imi amintesc cum suna vocea iubitei mele ... Intelegi?! Vorbim doar pe mIRC!"
"Ce sa beti, alcool? Cati ani ai de fapt?"
"Mai putini decat imi dai!" imi spune cu cu un zambet larg "Am fost deja la dezalcolizare o data. Nu vreau sa mai beau ... oricum. Dar ce sa fac? Toata ziua stau cu Holger si cu dobitocii ceilalti. Fete nu sunt. Ma plictisesc!"
"Bine, m-ai lamurit. Mergem la Brasov!"

(va urma)

*In vechiul dialect german, Plattdeutsch, cuvantul franghie, "seile" are forma "reep", ca in engleza "rope", de unde "reeperbahn" care inseamna strada producatorilor de franghii.