Nazistii germani au fost intotdeauna obsedati de misiunea lor istorica, Reichul ar fi trebuit sa dureze trei mii de ani, purificarea rasei ariene trebuia sa fie definitiva iar stapanirea lumii de catre rasa superioara trebuia sa inceapa neintarziat.
E putin ciudat ca, in timp ce lucra la modificarea proiectului pentru Olympiastadion din Berlin, talentatul dealtfel, Prim Arhitect al Reichului, Albert Speer, publica "Die Ruinenwerttheorie" - Teoria valorii ruinelor -. Conform acestei teorii, cladirile trebuie proiectate in asa fel incat sa lase in urma ruine estetice, aceste ruine trebuiau sa ramana placute privirii timp undelungat dupa prabusirea cladirii, fara nici un fel de interventie. S-a teoretizat faptul ca o cladire din beton nu va rezista prea mult trecerii timpului si ca doar cladirile din piatra pot lasa in urma ruine frumoase aidoma celor din Roma, Atena sau Cairo. Dea aceea tot ceea ce comanda Hitler, arhitectul sau executa din granit sau marmura.
Bineinteles ca aici se simte obsesia nazistilor, si al lui Hitler in special, pentru Roma antica iar in ceea ce-l priveste pe Speer, influenta lui Gottfried Semper - arhitectul frumoasei "Semperoper" din Dresda - si a conceptiei lui despre materialele de constructie naturale: granitul si marmura; mult superioare otelului si betonului armat, materiale moderne la acea data.
Bine, bine dar ... Care ruine?! De ce ruine?!
Imperiul de trei mi de ani va lasa ruine?! Estetice?! Oare nu credea Albert Speer in continuitatea Reichului pe parcursul a cel putin trei milenii? Intradevar, Speer, condamnat in procesul de la Nuremberg la 20 de ani de inchiosare, se pare ca nu era cel mai fervent nazist din elita conducatoare.
Una din cele mai importante lucrari ale lui Speer: "Reichsparteitagsgelände" din Nuremberg, locul unde s-au tinut congresele anuale ale Partidului National-Socialist (intre 1927 si 1938), mai sta si azi in picioare, partial nefolosita. La marginea orasului, cladirile austere cu volume generoase si forme robuste contrasteaza cu ceea ce se poate vedea in Altstadt (Orasul vechi - cetatea medievala, reconstruita fidel dupa bombardamentul aliatilor din 2 ianuarie 1945).
Nu e vorba in intregime de ruine deoarece stadionul "Hitlerjugend" este acum Frankenstadion (complet modernizat pentru Euro 2008) pe care joaca 1FC Nurnberg, iar Grosse Strasse, cu placile ei patrate, din granit, cu latura de 120 de centimetri, este acum un spatiu de parcare pentru Nurnberger Messe (Expozitia din Nuremberg). Insa Luitpoldarena partial si Zeppelinfeld Tribune, in mare masura, (tribuna de unde se tineau cuvantarile) zac in ruine.
Pana la urma, mare parte din cladirile complexului de la Nuremberg au fost executate din mult mai ieftinul beton armat si, din cauza izbucnirii razboiului, nici nu au fost terminate. "Die Ruinenwerttheorie" a trebuit sa se incline in fata pragmatismului.
Ce nu au inteles Albert Speer si nazistii a fost ca Pantheonul era initial pictat in culori vii, colina Capitoliului din Roma era plina de cladiri multicolore, la fel ca si Sfinxul, templele egiptene si chiar marile piramide. Cladirile naziste cu fatadele reci din granit pareau moarte atunci, acum si oricand. Ca ruine, sunt triste si cenusii, aidoma intreagii viziuni a nazistilor despre viitor.
In Nuremberg, in urma nazistilor, au ramas: un stadion, o parcare, cateva ruine si o lipsa acuta de evrei, tigani si homosexuali. Tiganii si homosexualii i-am furnizat noi (vezi unul din posturile mele anterioare) insa evrei nu prea mai avem ca au disparut in pogromurile din Iasi sau Dorohoi (pogromuri inspirate de ce altceva decat de Nürnberger Gesetze -Legile de la Nuremberg).
Pentru incheiere recomand cu caldura filmul: "Triumful vointei" o capodopera a filmografiei de propaganda naziste, o tampenie, realizata magistral de regizoarea favorita a fuhrerului Leni Riefenstahl, si filmat in intregime in Nuremberg cu ocazia Congresului din 1934:
http://www.youtube.com/watch?v=GcFuHGHfYwE&feature=related
Vizionarea, o recomand a fi facuta pe muzica unui tigan, Django Reinhardt:
http://www.youtube.com/watch?v=-iJ7bs4mTUY&feature=related
E putin ciudat ca, in timp ce lucra la modificarea proiectului pentru Olympiastadion din Berlin, talentatul dealtfel, Prim Arhitect al Reichului, Albert Speer, publica "Die Ruinenwerttheorie" - Teoria valorii ruinelor -. Conform acestei teorii, cladirile trebuie proiectate in asa fel incat sa lase in urma ruine estetice, aceste ruine trebuiau sa ramana placute privirii timp undelungat dupa prabusirea cladirii, fara nici un fel de interventie. S-a teoretizat faptul ca o cladire din beton nu va rezista prea mult trecerii timpului si ca doar cladirile din piatra pot lasa in urma ruine frumoase aidoma celor din Roma, Atena sau Cairo. Dea aceea tot ceea ce comanda Hitler, arhitectul sau executa din granit sau marmura.
Bineinteles ca aici se simte obsesia nazistilor, si al lui Hitler in special, pentru Roma antica iar in ceea ce-l priveste pe Speer, influenta lui Gottfried Semper - arhitectul frumoasei "Semperoper" din Dresda - si a conceptiei lui despre materialele de constructie naturale: granitul si marmura; mult superioare otelului si betonului armat, materiale moderne la acea data.
Bine, bine dar ... Care ruine?! De ce ruine?!
Imperiul de trei mi de ani va lasa ruine?! Estetice?! Oare nu credea Albert Speer in continuitatea Reichului pe parcursul a cel putin trei milenii? Intradevar, Speer, condamnat in procesul de la Nuremberg la 20 de ani de inchiosare, se pare ca nu era cel mai fervent nazist din elita conducatoare.
Una din cele mai importante lucrari ale lui Speer: "Reichsparteitagsgelände" din Nuremberg, locul unde s-au tinut congresele anuale ale Partidului National-Socialist (intre 1927 si 1938), mai sta si azi in picioare, partial nefolosita. La marginea orasului, cladirile austere cu volume generoase si forme robuste contrasteaza cu ceea ce se poate vedea in Altstadt (Orasul vechi - cetatea medievala, reconstruita fidel dupa bombardamentul aliatilor din 2 ianuarie 1945).
Nu e vorba in intregime de ruine deoarece stadionul "Hitlerjugend" este acum Frankenstadion (complet modernizat pentru Euro 2008) pe care joaca 1FC Nurnberg, iar Grosse Strasse, cu placile ei patrate, din granit, cu latura de 120 de centimetri, este acum un spatiu de parcare pentru Nurnberger Messe (Expozitia din Nuremberg). Insa Luitpoldarena partial si Zeppelinfeld Tribune, in mare masura, (tribuna de unde se tineau cuvantarile) zac in ruine.
Pana la urma, mare parte din cladirile complexului de la Nuremberg au fost executate din mult mai ieftinul beton armat si, din cauza izbucnirii razboiului, nici nu au fost terminate. "Die Ruinenwerttheorie" a trebuit sa se incline in fata pragmatismului.
Ce nu au inteles Albert Speer si nazistii a fost ca Pantheonul era initial pictat in culori vii, colina Capitoliului din Roma era plina de cladiri multicolore, la fel ca si Sfinxul, templele egiptene si chiar marile piramide. Cladirile naziste cu fatadele reci din granit pareau moarte atunci, acum si oricand. Ca ruine, sunt triste si cenusii, aidoma intreagii viziuni a nazistilor despre viitor.
In Nuremberg, in urma nazistilor, au ramas: un stadion, o parcare, cateva ruine si o lipsa acuta de evrei, tigani si homosexuali. Tiganii si homosexualii i-am furnizat noi (vezi unul din posturile mele anterioare) insa evrei nu prea mai avem ca au disparut in pogromurile din Iasi sau Dorohoi (pogromuri inspirate de ce altceva decat de Nürnberger Gesetze -Legile de la Nuremberg).
Pentru incheiere recomand cu caldura filmul: "Triumful vointei" o capodopera a filmografiei de propaganda naziste, o tampenie, realizata magistral de regizoarea favorita a fuhrerului Leni Riefenstahl, si filmat in intregime in Nuremberg cu ocazia Congresului din 1934:
http://www.youtube.com/watch?v=GcFuHGHfYwE&feature=related
Vizionarea, o recomand a fi facuta pe muzica unui tigan, Django Reinhardt:
http://www.youtube.com/watch?v=-iJ7bs4mTUY&feature=related
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu