De ce nu am avut rabdare sa scriu totul intr-un singur post?
Randurile de mai inainte le scriam pe Vordere Sterngasse nr.15 la "Uschi's Bierbar" (un bar linistit din centrul Nurembergului) in asteptarea unui individ care trebuia sa ma cazeze in camera mea dintr-un hostel, pe care-l rezervasem pe internet.
Inca eram linistit, inca nu se intamplase nimic.
Rezervasem cu astronomica suma de 80 de euro pe noapte o camera cu toate facilitatile, pe care cu greu o gasisem deoarece in perioada targurilor cazarea in Nuremberg este o adevarata aventura iar preturile sunt duble. Stateam in fata cladirii, ca un bou, asteptand sa-mi deschida usa un individ pe care il sunasem cu cateva minute inainte si care, dupa cate mi-am dat seama dupa zgomotul din telefon, petrecea intr-un bar cu niste prieteni. A zis sa inchid ca ma suna el in cateva minute …
Eram in Germania si eu anuntasem pe email ca ajung la ora 23 si era doar 22:45. Ce se putea intampla?!
Ei bine ... s-a intamplat! Individul cu pricina nu a mai venit si nici nu a sunat. L-am sunat si i-am zis ca nu pot dormi pe strada la care mi-a raspuns ca-i pare rau dar programul sau de lucru se termina la ora 18 si ca el a dat de mult camera altcuiva. Si acum e plin! Dar as putea sa gasesc ceva dupa colt ... probabil. L-am injurat (adanc, romaneste), am inchis telefonul si m-am dus sa vad ce e dupa colt.
Dupa colt am gasit, fiind-ca dupa colt nu mai era aceeasi Germanie.
Mini-cartierul rosu din centrul Nurembergului se intinde dupa colt, pe vre-o trei strazi: "Night Club", "Live Show", "Peep Show" si chestii asemanatoare, iar printre ele Hotel Continental, cu dusul in camera si WC-ul pe hol ….
De nervi, cu cheia camerei 302 in buzunar plec sa beau o bere. Imi face cu ochiul un doner kebab dar din spate ma gadila acordurile unei chitari cu headstock-ul rupt, prins cu o placa de aluminiu si niste suruburi de sase. Recunosc tehnica subtila a "lutierilor" de acasa si-l intreb romaneste pe menestrel: "Ce faci ?"
George este din Brasov si ma roaga sa-i tin chitara pana cand ia el doua beri din frigiderul saormariei (dar nu Beck's ca-I "scheisse" ci din aia verde de pe raftul al doilea … "acordeaz-o te rog" imi zice si eu ii spun ca nu merita efortul, cheile sunt OK dar instrumentul pare compromis). Scot doua note pe corzile ruginite si George imi zice ca sunt "de-al lui". Apoi se aventureaza sa-mi cante ceva : Joe Dassin se rasuceste in mormant, Vara lui Indiana pe ritmuri de manea se opreste cand eu protestez ca nu asa e ritmul … "E bossa, nu-i manea!" vine prompt raspunsul. Primesc si niste acorduri de blues: "Ca vad ca te pricepi …". In timp ce ma retrag spre masa din fundul stabilimentului, George mai baga si una tiganeasca … "asa, ca de acasa".
Imi inghit rapid berea si o parte din doner-ul insipid, si o tai pe Koenig Luitpold Strasse in jos spre hotel. In fata hotelului doi baieti se tin de mana si un al treile-a ii pipaie prin partile moi. "Hai sa mergem sa ne imbatam fetelor!" zice pipaitorul, cu un usor accent de Bucuresti. "Ca atat iti place tie: berea si pula!" raspunde unul dintre ei si ii trage capul spre fermoarul blugilor cu paiete aurii. Mai aud: "Sunteti niste betive! Pizdelor ... nu mai poate omul cu voi" in timp ce se imping unul pe celalalt in intrarea unui barulet.
Ma intorc la "Uschi's", mai beau doua beri si socializez cu barmanul care imi arata revista ultrasilor lui 1. F C Nurnberg. Eu ii arat Poli-cardul. Vorbim despre Ballack, Effenberg si Felix Magath, coruptia din fotbal si viitorul Champions League in era globalizarii. Imi da dreptate in legatura cu prietenul meu din Accra care e fan Chelsea, spunandu-mi ca nimic nu este ca atunci cand esti fanul echipei locale. Imi marturiseste ca si el a jucat fotbal la juniorii lui Bayer dar ca nu si-a dorit nimic mai mult decat sa joace pentru echipa sa din Nurnberg in Bundesliga. Din pacate, la ora meciului de calificare cu Energie Cottbus, cand 35.000 de fani au invadat gazonul sarbatorind accederea in prima liga, el lucra deja ca steward pe stadion si ca distribuitor voluntar de fliere si reviste pentru fan club, la 35 de ani era prea batran ca sa mai joace la nivelul acela.
Ma simt din nou normal. Mai beau o bere (a cata?). E doua jumate (ora lor). Ma duc sa ma culc.
Noroc cu betivii si homosexualii romanii, noroc cu ultrasi lui 1. F C Nunrberg de la "Uschi's Bierbar", noroc cu bera de grau neagra (dunkeles weizenbier) ca altfel ma plictiseam de moarte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu