Doamna Eva are cinci catei, din rasa yorkshire terrier. Ii creste de cand erau mici si ii ingrijeste ca pe niste copii, copii pe care nu i-a avut niciodata deoarece doamna Eva intotdeauna a avut catei si pisici (si chiar doi porcusori de guineea prin anii nouazeci).
Unul din motivele pentru care nu au aparut copiii in viata ei este dealtfel poate cel mai simplu: barbatii din viata doamnei Eva dispareau destul de repede. Iar motivul pentru care dispareau barbatii erau cateii si pisicile (mai putin porcusorii de guineea).
Cel mai mult l-a iubit pe Laszlo ... De fapt erau ca si casatoriti. Au locuit aproape trei ani impreuna. Parintii doamnei Eva se pensionasera si mutasera la sat de vreo trei-patru ani iar apartamentul din Timisoara era doar al ei si al celor patru maltezi adorabili, celor doua birmaneze grase si bineinteles al lui Lordi, ciobanescul german batran care nu s-ar fi adaptat nici in rupul capului in curtea casei de la tara. Asa ca s-a hotarat sa-i propuna lui Laczi sa se mute impreuna.
Laszlo, un inginer mecanic nascut undeva in secuime, a acceptat cu greu sa-si paraseasca garsoniera din blocul NATO din Sagului ca sa se mute impreuna cu Eva. Era prea independent ca sa locuiasca cu o femeie. Dar asa spera si el sa ajunga "in rand cu lumea", doar avea deja treizeci si trei de ani si locuia tot in garsoniera pe care o primise de la fabrica.
Da! O viata intr-unul din frumoasele imobile din Josefin, cu vecini care nu isi detoneaza butelia de aragaz cand se imbata si nici nu isi bat concubinele in miezul noptii cand ti-e somnul mai dulce, pachetul cu ujina ingrijit si apetisant, desfacut tacticos sub privirile invidioase ale colegilor, mancarea calda la intoarcerea de la fabrica, camasile curate si scrobite si nu in ultimul rand ochii verzi ai frumoasei coafeze de patruzeci de ani l-au facut sa ia totusi hotararea aceasta importanta.
Laszlo a plecat intr-o dimineata la servici cu geamantanul si nu s-a mai intors. Ujina de pe masa din bucatarie nu a mai luat-o, birmanezele cele grase furasera din nou salamul din sandvis. Eva dormea in cealalta camera, linistita in pat cu cei patru maltezi adorabili iar Lordi surzise si orbise de tot si nici nu s-a sinchisit cand Laczi l-a impins din usa de la intrare.
Doamna Eva se intorcea azi dimineata de la macelarie cu o punguta cu carne de gulas. Mi-a spus triumfatoare ca a gasit gulas de manzat de prima calitate. Am intrebat-o daca poate face gulas cu o cantitate asa mica de carne si mi-a raspuns prompt ca nu era pentru ea ci pentru cei cinci micuti de acasa.
Pentru ea isi cumparase un rinichi de porc: "E mai ieftin si e asa de alb si de frumos!".
Azi e ziua mondiala a rinichiului.
http://www.worldkidneyday.org/
"Joi, 11 martie 2010, Societatea Romana de Nefrologie sarbatoreste Ziua Mondiala a Rinichiului alaturi de alte 100 de tari de pe cuprinsul a 6 continente. Acest eveniment, lansat in 2006, este rezultatul unei initiative comune a Societatii Internationale de Nefrologie si a Federatiei Internationale a Fundatiilor Rinichiului"
Unul din motivele pentru care nu au aparut copiii in viata ei este dealtfel poate cel mai simplu: barbatii din viata doamnei Eva dispareau destul de repede. Iar motivul pentru care dispareau barbatii erau cateii si pisicile (mai putin porcusorii de guineea).
Cel mai mult l-a iubit pe Laszlo ... De fapt erau ca si casatoriti. Au locuit aproape trei ani impreuna. Parintii doamnei Eva se pensionasera si mutasera la sat de vreo trei-patru ani iar apartamentul din Timisoara era doar al ei si al celor patru maltezi adorabili, celor doua birmaneze grase si bineinteles al lui Lordi, ciobanescul german batran care nu s-ar fi adaptat nici in rupul capului in curtea casei de la tara. Asa ca s-a hotarat sa-i propuna lui Laczi sa se mute impreuna.
Laszlo, un inginer mecanic nascut undeva in secuime, a acceptat cu greu sa-si paraseasca garsoniera din blocul NATO din Sagului ca sa se mute impreuna cu Eva. Era prea independent ca sa locuiasca cu o femeie. Dar asa spera si el sa ajunga "in rand cu lumea", doar avea deja treizeci si trei de ani si locuia tot in garsoniera pe care o primise de la fabrica.
Da! O viata intr-unul din frumoasele imobile din Josefin, cu vecini care nu isi detoneaza butelia de aragaz cand se imbata si nici nu isi bat concubinele in miezul noptii cand ti-e somnul mai dulce, pachetul cu ujina ingrijit si apetisant, desfacut tacticos sub privirile invidioase ale colegilor, mancarea calda la intoarcerea de la fabrica, camasile curate si scrobite si nu in ultimul rand ochii verzi ai frumoasei coafeze de patruzeci de ani l-au facut sa ia totusi hotararea aceasta importanta.
Laszlo a plecat intr-o dimineata la servici cu geamantanul si nu s-a mai intors. Ujina de pe masa din bucatarie nu a mai luat-o, birmanezele cele grase furasera din nou salamul din sandvis. Eva dormea in cealalta camera, linistita in pat cu cei patru maltezi adorabili iar Lordi surzise si orbise de tot si nici nu s-a sinchisit cand Laczi l-a impins din usa de la intrare.
Doamna Eva se intorcea azi dimineata de la macelarie cu o punguta cu carne de gulas. Mi-a spus triumfatoare ca a gasit gulas de manzat de prima calitate. Am intrebat-o daca poate face gulas cu o cantitate asa mica de carne si mi-a raspuns prompt ca nu era pentru ea ci pentru cei cinci micuti de acasa.
Pentru ea isi cumparase un rinichi de porc: "E mai ieftin si e asa de alb si de frumos!".
Azi e ziua mondiala a rinichiului.
http://www.worldkidneyday.org/
"Joi, 11 martie 2010, Societatea Romana de Nefrologie sarbatoreste Ziua Mondiala a Rinichiului alaturi de alte 100 de tari de pe cuprinsul a 6 continente. Acest eveniment, lansat in 2006, este rezultatul unei initiative comune a Societatii Internationale de Nefrologie si a Federatiei Internationale a Fundatiilor Rinichiului"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu