Daca ai sub 75 de metri partati si nu ai nici bucatarie, atunci poti sa-ti afumi clientii chiar si in aseptica Germanie. "Uschi's Bierbar" indeplineste conditiile, deci poti fuma, afuma sau poti fi fumat sau afumat, beat sau treaz in barul cu pricina. Daca clientul vrea la aer, se poate, pe mica terasa din fata, dar "doar pana la ora unsprezece altfel barmanul plateste amenda de saptezeci de euro" imi spune o doamna de la bar, dupa care il trimite pe ultras-ul din spatele tejghelei dupa niste brezel-uri la supermarket si ii ia locul.
"Aa! - zic - Dumneavoastra sunteti Uschi?"
"Da, sigur! imi raspunde cucoana, eu sunt Uschi de vre-o 35 de ani!"
Pentru ca femeia arata mai degraba de 55 de ani, presupun ca madama s-a imbatat, si o las in pace.
"Pe unii nu am mai vrut sa-i servesc ca erau prea beti iar ei m-au amenintat ca o cunosc pe Uschi si ca ea o sa ma dea afara daca nu le dau inca o bere. Altii mi-au spus ca s-au inteles cu Uschi sa le dea de baut pe datorie. Pe mine ma cheama Renate insa mi-se spune Uschi cel putin o data pe saptamana. Asta, aratand spre barmanul tatuat, imi spune asa de cate ori ma enervez pe el. De fapt eu am preluat barul de la Jurgen cu 35 de ani in urma. Jurgen l-a preluat de la altcineva care la randul lui la redeschis dupa ce afacerea lui Uschi a dat faliment. Uschi deschisese o cafenea cu prajituri si ciocolata. Se numea "Uschi's Cafe". A dat faliment in mai putin de un an. Cel de dupa ea a deschis o berarie dar nu i-a schimbat numele … pe el il chema Reinhardt. Dupa cum vezi merge bine pana in ziua de azi." Dau din cap afirmativ uitandu-ma in lungul tejghelei pe care troneaza cam o duzina de pahare.
"Nemtilor trebuie sa dai ceea ce le place, zice Renate. Nemtilor le place berea!"
"Eu cred - spun - ca Uschi nu exista!"
"Ba da! sare barmanul. Are vreo 70 de ani"
"78 mai exact. Se tine bine batrana. Mai vine din cand in cand pe aici", zice Renate.
"E nostalgica!" zic, si imi imaginez o babuta care se uita in jur cand intra in bar si da din cap dezaprobator, gandindu-se probabil la cafeneaua ei care nu a rezistat economiei germane postbelice.
"Da de unde! zice barmanul. Vine sa bea o bere! Intotdeauna Tucher Hefe Weizen … Dunkel ... ca tine!"
Era o akazie sa bagi o manea...
RăspundețiȘtergere