Ieri seara am inteles ce inseamna sa fi "fan"!
Ca sa fiu mai explicit, trebuie sa spun ca activez ca basist intr-o trupa, "AIM" pe numele ei, formata exclusiv din jimbolieni, in care eu am ajuns printr-un concurs absolut nefericit de intamplari (moartea basistului Adi Cioara intr-un stupid accident de munca) cu aproape doi ani in urma.
Band-ul infiintat cu treisprezece ani in urma a cules in acest rastimp o serie de ascultatori fideli (pe care industria muzicala ii numeste fani) care, cu toate hiatusurile si schimbarile de line-up ale formatiei, vin la putinele noastre concerte oriunde s-ar petrece, stiu pe dinafara textele pieselor de pe albumul "Voices Of Innocence" (scos de colegii mei Adi si Cristi in cele mai autentice conditii DIY) si se distreaza de minune la toate cantarile.
I-am vazut (si pe multi i-am cunoscut) la Zilele Jimboliene, la cantarile noastre de la "Sedan" din Jimbolia si chiar anul trecut la Kikinda in Serbia, unde au stat pana tarziu la ora unu ca sa ne asculte.
Ieri seara am cantat in deschiderea trupei "Rockabil" la Casa Studentilor din Timisoara, intr-un setup venit parca din perioada studentiei, in care Tibor (sunetistul) a plimbat cabluri pe scena pana aproape de finalul cantarii si berea imi venea de la Lulu in urma unor gesturi sugestive.
In sala, la ora concertului (inceput cu traditionala intarzire de 40 de minute din motive tehnice), isi facuse aparitia grupul nostru de fani, din Jimbolia, care au dansat si cantat, apoi plecat ultimii, dupa ce cei de la Rockabil si-au facut si ei numarul, ba mai mult: dupa ce ne-au pupat si felicitat, ne-au furnizat berea si ne-au ajutat sa ne caram sculele de sus de la etajul doi pana in parcarea de vis-a-vis. Majoritatea probabil au ajuns acasa in Jimbolia, cu masinile personale, tarziu dupa ora doua noaptea, rupti de oboseala.
Veti zice: Ok si ce-i cu asta ?! Asa fac fanii de pretutindeni: fac kilometrii ca sa-si vada favoritii, indura tot felul de conditii de drum, se cazeaza uneori si in saci de dormit sub cerul liber, iar unii chiar fac economii serioase pentru un bilet la concertul trupei preferate.
Da, adevarat, dar fanii nostrii sunt fanii unei trupe de amatori. Trupa care canta de cateva ori pe an, fara nici un fel de marketing, fara contract cu o casa de discuri si fara sa fi imprimat nici una din piesele noi pe care le-a cantat in public doar de patru ori incepand abia din luna august a anului trecut (de la Zilele Jimboliene 2009). O trupa care, de fapt, exista doar pentru distractia mebrilor sai, un hobby, un moft ...
Si totusi, la sfarsitul micului nostru concert fanii strigau: "Galagie", "Ascult", "Surounded" ... titlurile unor cantece care nu au fost inregistrate niciodata in studiou, vechi de mai putin de un an si din care se pot asculta eventual niste fragmente, prost inregistrate, undeva pe You Tube sau pe site-ul formatiei. Dar cantecele acelea erau foarte vii si prezente in mintea lor, cu toate ca le-au auzit doar de cateva ori ...
I-am vazut (si pe multi i-am cunoscut) la Zilele Jimboliene, la cantarile noastre de la "Sedan" din Jimbolia si chiar anul trecut la Kikinda in Serbia, unde au stat pana tarziu la ora unu ca sa ne asculte.
Ieri seara am cantat in deschiderea trupei "Rockabil" la Casa Studentilor din Timisoara, intr-un setup venit parca din perioada studentiei, in care Tibor (sunetistul) a plimbat cabluri pe scena pana aproape de finalul cantarii si berea imi venea de la Lulu in urma unor gesturi sugestive.
In sala, la ora concertului (inceput cu traditionala intarzire de 40 de minute din motive tehnice), isi facuse aparitia grupul nostru de fani, din Jimbolia, care au dansat si cantat, apoi plecat ultimii, dupa ce cei de la Rockabil si-au facut si ei numarul, ba mai mult: dupa ce ne-au pupat si felicitat, ne-au furnizat berea si ne-au ajutat sa ne caram sculele de sus de la etajul doi pana in parcarea de vis-a-vis. Majoritatea probabil au ajuns acasa in Jimbolia, cu masinile personale, tarziu dupa ora doua noaptea, rupti de oboseala.
Veti zice: Ok si ce-i cu asta ?! Asa fac fanii de pretutindeni: fac kilometrii ca sa-si vada favoritii, indura tot felul de conditii de drum, se cazeaza uneori si in saci de dormit sub cerul liber, iar unii chiar fac economii serioase pentru un bilet la concertul trupei preferate.
Da, adevarat, dar fanii nostrii sunt fanii unei trupe de amatori. Trupa care canta de cateva ori pe an, fara nici un fel de marketing, fara contract cu o casa de discuri si fara sa fi imprimat nici una din piesele noi pe care le-a cantat in public doar de patru ori incepand abia din luna august a anului trecut (de la Zilele Jimboliene 2009). O trupa care, de fapt, exista doar pentru distractia mebrilor sai, un hobby, un moft ...
Si totusi, la sfarsitul micului nostru concert fanii strigau: "Galagie", "Ascult", "Surounded" ... titlurile unor cantece care nu au fost inregistrate niciodata in studiou, vechi de mai putin de un an si din care se pot asculta eventual niste fragmente, prost inregistrate, undeva pe You Tube sau pe site-ul formatiei. Dar cantecele acelea erau foarte vii si prezente in mintea lor, cu toate ca le-au auzit doar de cateva ori ...
In mod oficial, de ieri 20.03.2010 formatia "AIM" din Jimbolia exista pentru ei.
Am cantat (pentru bis) versiunea proprie a piesei "Proud Mary", doar ca sa le spunem cat de mandrii suntem ca-i avem.
http://theaim.ro/
http://theaim.ro/
fan-clubul satmarean ii invidiaza aprig pe fanii jimbolo-timisoreni.
RăspundețiȘtergerePromit ca, daca ne chemati, venim sa ne producem si pe la voi ...
RăspundețiȘtergereAcest Leibnitz de la VIN-ALCOOL scriindu-si Monadologia bahica intr-un puseu de creativitate gnostica.....
RăspundețiȘtergere